Cafeaua, o dependenţă adorabilă

 

Acum aproximativ 1000 de ani venea din misterioasa şi întunecata Africă o doctorie preţioasă, o băutură stranie, care avea să acapareze pasiunea şi, hai să fim cinstiţi, dependenţa întregii planete: cafeaua. Nici nu ne-am putea concepe dimineţile fără lichidul amărui, intens şi catifelat, pretext de întâlniri şi conversaţii, lubrifiant al multor relaţii şi activităţi, cel mai bun prieten al petrecerilor. Câte destine nu s-au urzit într-o cafenea, câte cărţi s-au născut la umbra unei ceşti aburind, din care se revarsă aroma continentelor fierbinţi. Dacă asculţi bine clipocitul cafelei curgând din complicatele şi sofisticatele maşinării în jurul cărora ne adunăm în aşteptarea licorii parfumate, poţi auzi foşnetul din munţii Braziliei şi adierea plajelor în ritm de salsa caliente.

Frumuseţea unei plantaţii de cafea constă în faptul că în fiecare sezon vom găsi pe ramurile aceluiaşi arbore flori, fructe verzi, în pârg şi coapte, într-o paletă cromatică multiplă, de la albul florilor la verdele, galbenul, roşul deschis şi roşul purpuriu al fructelor.

Din secolul al XV-lea începe cultivarea cafelei şi timp de câteva secole peninsula Arabiei a constituit principala sursă de cafea a lumii civilizate. Cum în Orientul Apropiat cererea de cafea era tot mai mare, toate transporturile de cafea care părăseau Yemenul pentru a ajunge la Constantinopol sau Alexandria erau controlate şi păzite cu străşnicie, pentru ca nicio plantă să nu părăsească ţara. Cu toate acestea, musulmanii au reuşit să strecoare câteva plante de cafea în timpul pelerinajului lor la Mecca şi aşa a început cultivarea cafelei în India.

Primii europeni care au făcut cunoştinţă cu cafeaua au fost veneţienii, datorită schimburilor comerciale intense cu negustorii lumii arabe.

Cultivarea la scară largă a cafelei se datorează olandezilor care au introdus-o în Indonezia, insulele Java, Sulawesi şi Bali. Comercianţi maritimi iscusiţi, tot ei au dus în Java cafea din sudul Indiei şi astfel s-a obţinut amestecul Mocha-Java, simbol mondial al cultivatorilor de cafea.

Deşi arborele de cafea este asociat zonelor calde, tropicale şi subtropicale, cu ploi abundente, există cafea şi la 2000 de metri înălţime, denumită „High Grown”, cafea de altitudine, cultivată în Etiopia, Columbia, Kenya, Guatemala, Sulawesi şi Papua Noua Guinee. Este o cafea de înaltă calitate, cu aromă puternică, de fructe, condimente, fructe de pădure şi vin, extrem de apreciată te cultivatori şi de băutorii de cafea.

Dacă în mod normal fructele asemănătoare cu cireşele, ce apar în locul florilor cu parfum de iasomie, adăpostesc două boabe gemene,  există varietatea Caracoli, cu un singur bob rotund. Aroma sa este mai pronunţată decât a celor de formă obişnuită şi de aceea boabele de cafea Caracoli sunt selecţionate cu atenţie şi preţuite pe măsura calităţilor sale. Aşa cum scade altitudinea la care este cultivată, aroma cafelei se schimbă. Astfel, cafeaua din Costa Rica, Java, Sumatra, Nicaragua şi înălţimile Mexicului are aromă de ciocolată, vanilie, citrice şi nuci. Cafeaua din Bourbons, Brazilia şi Santos este dulce şi catifelată, iar cea din Hawai şi Kona are o aromă fină, subtilă, medie, simplă sau dură.

Am descoperit  un lucru care nu-ţi trece prin minte: locul secund în ierarhia pieţei mondiale îl ocupă cafeaua, dacă avem în vedere nivelul monetar derulat, exprimat în dolari. Cu alte cuvinte, după petrol, cei mai mulţi bani sunt cheltuiţi pe cafea, comerţul mondial al cafelei verzi (neprăjite) fiind evaluat la 14 miliarde de dolari anual. Există cinci regiuni geografice de cultivare a cafelei pe glob: America de Sud, America Centrala, Asia, Africa, şi câteva insule ca Hawaii si Jamaica, situate între tropicul Racului şi cel al Capricornului, beneficiind de clima umedă şi  caldă. Acolo sunt ţările producătoare de cafea ce furnizează lumii anual, 600 de milioane de saci cu cafea, fiecare cântărind în medie 60 de kg:

America Latină( Brazilia, Columbia, Costa Rica, Venezuela, Honduras, Guatemala, Republica Dominicană, Mexic) produce 70 % din necesarul de cafea al lumii; Asia (India, Yemen) şi Africa ( Kenya, Costa de Fildeş, Uganda, Camerun) produc 20 %, iar insulele producătoare de cafea Indonezia, Filipine, Hawaii, Jamaica etc. ocupă restul de 10% din cantitatea de cafea ce ajunge pe piaţă. Boabele Arabica reprezintă circa 75 – 80 %, iar boabele de cafea Robusta, restul 20 – 25 %.

Soiul Arabica  este cel de la care se obţine o cafea  de calitate superioară, deţine 70% din producţia mondială, deşi este un soi sensibil şi pretenţios. Mult mai rezistent, dar cu o calitate mai slabă, o aromă mai slabă şi un gust mai aspru, soiul Robusta are o pondere de aproximativ 25% în producţia mondială de cafea, restul de 5 % fiind ocupat de soiul Liberica, unul de calitate inferioară.

Între sortimentele de cafea consumatorii şi specialiştii au remarcat cafeaua de Columbia, Guatemala, Porto Rico, Santos, Rio, Martinica, Jamaica şi altele, care excelează prin aroma superioară. Cafeaua Mocca este considerată vârful de lance, datorită extractului solubil ridicat, acidităţii armonioase şi caracteristicilor gustative excelente, cum ar fi aroma de vin.

Odată prăjită şi măcinată, cafeaua poate fi comercializată şi în amestec cu surogate şi ne amintim cu toţii, cei trecuţi de prima tinereţe, de cafeaua cu năut, soia, orz, secară grâu ori celebra cicoare.

Cafeaua solubilă este un extract de cafea, obţinut prin extragerea acesteia din cafeaua prăjită şi măcinată care nu poate fi valorificată altfel, prin recuperarea aromei şi reintegrarea sa în produsul prelucrat sau fără recuperare.